Femeile trăiesc mai mult decât bărbații – o realitate observată în aproape toate culturile și perioadele istorice. Dar acest avantaj biologic nu ține doar de stilul de viață sau de accesul la medicină, ci are rădăcini adânci în evoluția speciei.
Un amplu studiu internațional, condus de Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Leipzig și publicat în Science Advances pe 1 octombrie 2025, arată că longevitatea feminină este un produs al selecției naturale – prezent nu doar la oameni, ci și la sute de alte specii.
Longevitatea, un avantaj evolutiv moștenit din lumea animală
Echipa de cercetători a analizat peste 1.100 de specii de mamifere și păsări, din grădini zoologice și centre de conservare din întreaga lume, pentru a descoperi tipare de durată a vieții între sexe.
Rezultatele au fost clare:
- La mamifere, femelele trăiesc în medie cu 13% mai mult decât masculii;
- La păsări, fenomenul se inversează – masculii trăiesc cu 5% mai mult decât femelele.
Explicația se află în genetică și în strategiile de reproducere, factori care modelează profund biologia fiecărui sex.
Dublul cromozom X, scutul natural al longevității
În cazul mamiferelor, femelele au doi cromozomi X (XX), ceea ce le oferă o protecție genetică suplimentară împotriva mutațiilor dăunătoare.
Masculii, având un cromozom X și unul Y (XY), sunt mai vulnerabili la deteriorarea genetică, ceea ce poate contribui la o viață mai scurtă.
„Ipoteza sexului heterogametic”, explică cercetătorii, susține că sexul cu doi cromozomi identici trăiește mai mult, deoarece mutațiile nocive pot fi compensate.
La păsări, situația e inversă: femelele sunt heterogametice (ZW), iar masculii homogametici (ZZ) – motiv pentru care aceștia din urmă au o speranță de viață mai mare.
Când competiția ucide: prețul masculinității în natură
În lumea animală, masculii plătesc adesea scump competiția pentru femele.
În speciile poligame, cum sunt leii, cerbii sau babuinii, rivalitatea intensă pentru parteneri implică lupte, stres și epuizare.
Rezultatul? O speranță de viață mai scurtă.
În schimb, în speciile monogame, cum sunt numeroase păsări, competiția este redusă, iar masculii care participă la îngrijirea puilor au o durată de viață mai mare.
Rolul parental și „economia energiei vitale”
Cercetătorii notează că sexul care investește mai mult în creșterea puilor tinde să trăiască mai mult.
Femelele, fiind de regulă responsabile de îngrijirea descendenților, au evoluat pentru a supraviețui mai mult timp, asigurând continuitatea genetică.
„Durata vieții nu e o întâmplare, ci o strategie evolutivă”, explică dr. Paul Hellemann, coordonatorul studiului de la Max Planck.
Mediul poate atenua diferențele, dar nu le poate șterge
Chiar și în grădini zoologice, unde animalele sunt protejate de boli și prădători, diferențele dintre sexe persistă, deși sunt mai mici.
La oameni, medicina modernă, nutriția și stilul de viață echilibrat au redus decalajul dintre femei și bărbați – însă femeile continuă să trăiască, în medie, cu 5-7 ani mai mult în majoritatea țărilor.
Explicația e simplă: biologia nu poate fi complet rescrisă, doar temperată.
Ecoul evoluției în ADN-ul nostru
Concluzia studiului este limpede: longevitatea poartă amprenta evoluției.
Diferențele de durată a vieții între sexe nu sunt accidente statistice, ci urme ale selecției naturale.
De la babuini și gorile până la oameni, femelele au fost programate să supraviețuiască mai mult, pentru a asigura viitorul generațiilor.
ȘTIAI CĂ…?
Femeile japoneze au cea mai mare speranță de viață din lume – peste 87 de ani, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.
În România, femeile trăiesc, în medie, cu 7,5 ani mai mult decât bărbații.
Cele mai mici diferențe se înregistrează în țările nordice, unde stilul de viață activ și sistemele medicale performante reduc decalajul biologic.
