Expoziţia itinerantă “IdentitAR feminin”, un proiect digital multimedia, cu animaţii 3D şi realitate augmentată, însoţit de muzică, sunet, spectacole lectură şi dezbateri, va fi prezentată în patru oraşe din România: Câmpulung Muscel, Sfântu Gheorghe, Suceava şi Râmnicu Vâlcea. Turneul debutează pe 7 septembrie, într-un spaţiu alternativ – Convivial, din Câmpulung Muscel.
- Dimensiunea de realitate augmentată a expoziţiei poate fi accesată prin telefonul mobil (iOS sau Android), instalând aplicaţia gratuită Reniform App din App Store | Google Play.
“IdentitAR feminin” este un univers populat cu siluete de femei şi fete în nenumărate roluri, chipuri ale aceluiaşi avatar, care-şi păstrează esenţa în furtunile unor destine unice, descrise de zece texte dramaturgice semnate de tinere autoare din România şi Republica Moldova. Identitatea feminină este recuperată dintr-un mozaic de ipostaze, fiică a tatălui sau, poate, a mamei, femei rătăcite în aventuri est-europene şi obligate să înfrunte sărăcia, mereu visând o viaţă mai bună, sau copile captive în saga tragi-comică a datoriei de a-şi salva familia printr-o căsătorie convenabilă peste Ocean. Destine individuale vibrează într-o constantă universală. Ce este o femeie? Poate e Victoria, care are 51 de ani şi un iubit de 34, un tip nervos care aruncă după ea cu sticle de gin. Sau, poate e Cami, din Arad, care, la 8 ani, ia liftul până la ultimul etaj în hotelul Savoy, spre o camera unde o poloneză răstoarnă pe pat o sacoşă plină cu pachete de ţigări, ciorapi de nailon, costume de baie mult prea mari şi zeci de doze de spray FA.
În baia comună comunistă se amestecă poveştile a sute de femei. În prim plan ajung, rând pe rând, femei care se luptă cu sărăcia unor vremuri de tranziţie, femei îmbrăcate de la second-hand, mame care merg cu autobuzul pe ruta din stânga Nistrului, sau altele care visează în liniştea unui apartament de la etajul 3, cu două camere bine încălzite, cu televizor color şi cu două balcoane. Aflăm câte ceva despre viaţa Melaniei, o bătrână dintr-un sat viscolit, care îşi conservă dragostea prin… taxidermie, sau despre speranţele unei adolescente care-şi caută tatăl în vreme de război, dar descoperă, întâmplător, iubirea. Din copilărie până la maturitate, din adolescenţă până la bătrâneţe, personajele feminine descrise de aceste texte trec în revistă aspectele universale legate de percepţia rolului femeii în societate. În plan secund, se conturează o a doua identitate, cea naţională, modelată de spaţii aflate la confluenţa multiplelor puteri străine, care au cunoscut vremuri tulburi, cu emigrare masivă, sărăcie sau lipsă de speranţă.
Zece scriitoare din România şi Republica Moldova vorbesc despre femeile de pe-o parte şi alta a Prutului
Cele zece texte dramaturgice, descoperite şi curatoriate de criticul de teatru şi film Ada-Maria Ichim, sunt tot atâtea trasee prin istoria recentă, tablouri pierdute pe o parte şi pe alta a Prutului, într-un ţinut de 30 de ani transformat de tranziţii şi devenit, încă o dată, martor într-un conflict. Călătorii în timp, în trecutul României comuniste, al Moldovei sovietice sau al Transnistriei măcinate de instabilitate, textele rămân, însă, ample mărturii poetice, schiţe delicate de destin într-o dinamică socială imprevizibilă. Sunt aventuri în lumea patriarhatului şi a distrugerii pământului în numele câştigului financiar, raiduri în Transnistria tulburată de război sau un crâmpei de frescă socială din tumultoasa istorie recentă a Republicii Moldova şi a Chişinăului. Descriu corupţia şi nevoia de a se “descurca” a oamenilor simpli.
Poveştile, sunt şi nu sunt cele ştiute, definite de simboluri şi cadre culturale încă puternice pe ambele maluri ale Prutului: “Mama şi tata s-au cunoscut în ‘88. În perioada în care se discuta despre limba română şi identitatea naţională, despre credinţă şi patria-mamă România Mare. Mergeau amândoi la proteste şi sperau la destrămarea URSS-ului şi la Marea Unire. Ea lucra ca inginer la Uzina Signal. El n-avea studii, dar avea blugi şi maşină şi mergea des la Moscova. Farţoman, zicea mama. Ea învăţa la universitate prin corespondenţă, iar el îi spunea că se chinuie degeaba. Că niciuna dintre soţiile prietenilor lui nu lucrează. Că şi ea o să stea acasă ca o regină, în castelul lor cu 3 etaje, pe care el o să-l construiască” (Natalia Graur, “O ţară duty-free”).
”În toate textele care stau la baza proiectului IdentitAR Feminin avem situaţii sociale sau economice complicate, în care pe fundalul destinului greu al colectivităţii se desprind particularităţile problematicii feminine: destinul de a îngriji de alţii, greutăţile casnice, muncile femeilor, maternitatea, reuşită sau nu, abuzul, creativitatea inhibată, greutatea accesului la studii, ataşamentul şi iubirea, condiţia femeii artist care e şi mamă, presiunea socială a rolurilor tradiţionale desemnate femeilor. Într-o lume încercată, în care tuturor le e greu, femeii îi este şi mai greu”
Ioana Nicoară, Coordonatorul artistic al proiectului IdentiTAR
