În noua sa carte, Dan-Octavian Nicolaie transformă geografia personală într-o poveste despre timp, memorie și lucrurile care nu se mai pot întoarce
Există distanțe pe care le măsori cu harta și distanțe pe care le măsori cu viața. Unele pot fi parcurse într-o oră, altele se întind peste decenii și rămân deschise chiar și atunci când ai ajuns la destinație. De aici pornește „Kilometrul 73”, noua carte semnată de Dan-Octavian Nicolaie, apărută în 2026 la Editura Smart Publishing.
Cei 73 de kilometri din titlu nu sunt doar o unitate de măsură. Sunt distanța dintre Gherghești și București, cele două locuri care au marcat viața autorului, dar și un pretext pentru o călătorie mult mai complicată: aceea prin propriile amintiri, prin timpul care schimbă oamenii și prin experiențele care lasă urme dincolo de ceea ce se vede.
Descrierea publicată de Libris, la prezentarea volumului, surprinde chiar această trecere de la geografie la biografie: distanța aparent mică de pe hartă ajunge să crească, odată cu anii, într-o „prăpastie invizibilă”. Nu kilometrii se înmulțesc, ci amintirile, absențele și lucrurile care nu mai pot fi recuperate.
Este o perspectivă care mută povestea dincolo de simpla evocare a unor locuri. Drumul devine o măsură a timpului, iar întoarcerea spre trecut, o încercare de a înțelege ce a rămas din omul care ai fost.
De la jurnalul amintirilor la confruntarea cu propriul trecut
Pentru cititorii care îl cunosc pe Dan-Octavian Nicolaie din paginile presei, apariția acestei cărți continuă un traseu literar în care observația atentă, memoria și sensibilitatea personală ocupă un loc important.
Jurnalist la cotidianul economic BURSA, autorul este cunoscut de prieteni și colegi drept Dede. În spatele numelui familiar se află un scriitor care a ales să exploreze, prin literatură, teritorii pe care jurnalismul cotidian nu le poate cuprinde întotdeauna: fragilitatea omului, trecerea timpului, relația cu trecutul și felul în care experiențele personale se transformă în povești.
În 2024, volumul „Lunile unor ani”, publicat la Editura Creator, a adunat întâmplări și amintiri într-o cronică personală construită pe parcursul a 17 ani. Cartea a fost prezentată de autor și de publicațiile care au scris despre ea ca pe o formă de luptă împotriva uitării, o încercare de a păstra lucrurile înainte ca timpul să le șteargă sau să le modifice.
În noiembrie 2025, odată cu apariția volumului de poezie „13 de mai multe ori”, universul său literar a căpătat și o expresie lirică. Cu prilejul lansării, Ziarul BURSA a remarcat amestecul de melancolie, autoironie și sinceritate care traversează versurile sale. Chiar autorul își descria, în deschiderea volumului, sensibilitatea printr-o formulare memorabilă: „hipersensibil la trecerea timpului, alergic la uitare, dependent de absențe”.
Volumul „40 de nopți albe” este o altă apariție editorială semnată de Dan-Octavian Nicolaie, lansată în vara anului 2026. Cartea reprezintă o completare perfectă a profilului său de jurnalist sportiv pasionat.
În „Kilometrul 73”, această preocupare pentru memorie primește o nouă dimensiune. Dacă în „Lunile unor ani” accentul cădea asupra păstrării întâmplărilor și a oamenilor în arhiva personală, noul volum propune o perspectivă în care distanța dintre două locuri ajunge să vorbească despre distanța dintre diferitele vârste ale aceleiași vieți.
O carte despre ceea ce rămâne
Există în titlul „Kilometrul 73” o precizie aproape administrativă. Un număr, o distanță, două puncte pe hartă. Dar tocmai această precizie ascunde o întrebare pe care fiecare om ajunge să și-o pună, mai devreme sau mai târziu: cât de departe am ajuns de cel care eram la început?
Ghergheștiul și Bucureștiul nu sunt doar repere geografice. Ele delimitează două spații ale unei biografii, două feluri de a privi lumea și două momente între care viața a așezat experiențe, despărțiri și schimbări. Între ele se află nu doar un drum, ci și timpul care transformă o plecare într-o amintire și o amintire într-o poveste.
Forța unei asemenea teme stă în capacitatea ei de a depăși experiența individuală. Cititorul nu trebuie să fi parcurs vreodată drumul dintre cele două localități pentru a înțelege semnificația lui. Aproape fiecare om are propriul kilometru 73: locul de care s-a îndepărtat, casa la care nu se mai poate întoarce în același fel, vârsta în care lucrurile păreau mai simple sau momentul după care viața a început să fie împărțită în „înainte” și „după”.
Nu întâmplător, în descrierea editorială, distanța ajunge să fie asociată cu lucrurile care nu se mai pot întoarce. Aici se află una dintre temele importante ale cărții: trecutul nu dispare, dar nici nu poate fi recuperat în forma sa inițială. Îl putem reconstitui din fragmente, îl putem povesti și putem încerca să-i găsim sensul. Nu-l putem însă parcurge din nou ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Jurnalistul care caută dincolo de fapte
Profesia de jurnalist presupune să stabilești ce s-a întâmplat, să verifici informațiile și să reconstruiești faptele. Literatura își permite o altă mișcare: să se oprească asupra lucrurilor care nu pot fi cuantificate și să urmărească ecoul lor în conștiința celui care le-a trăit.
Dan-Octavian Nicolaie se află la întâlnirea dintre aceste două moduri de a privi lumea. Experiența presei îi oferă atenția pentru detaliu, în timp ce scrisul literar îi permite să se apropie de emoții și de contradicțiile omenești fără să fie obligat să le reducă la o concluzie rapidă.
Într-un interviu publicat de Informateca, în august 2026, autorul vorbea despre felul în care jurnalismul îl învață pe om să observe amănuntele pe care ceilalți le ignoră. Această atenție pentru detaliu poate deveni, în literatură, instrumentul prin care o experiență aparent obișnuită capătă semnificație.
Iar în cazul unei cărți construite în jurul distanței, al memoriei și al timpului, detaliile pot conta mai mult decât marile declarații. Un loc, un drum sau o imagine păstrată ani întregi pot spune despre o viață mai mult decât o succesiune de evenimente prezentate în ordine cronologică.
Între geografie și biografie
Ce se întâmplă cu locurile după ce oamenii se schimbă? Cât din trecut rămâne în noi și cât reconstruim de fiecare dată când ne amintim? Și dacă distanța dintre două puncte poate fi calculată cu exactitate, cum am putea măsura distanța dintre două versiuni ale aceleiași persoane?
Sunt întrebări care dau sens unei cărți pornite de la un reper concret, dar îndreptate spre o experiență universală. Nu toți avem același kilometru 73, însă aproape fiecare dintre noi știe ce înseamnă să privească înapoi și să descopere că drumul parcurs a schimbat nu doar peisajul, ci și privirea.
În cele din urmă, poate că aceasta este miza volumului lui Dan-Octavian Nicolaie: să transforme o distanță măsurabilă într-o ocazie de a privi mai atent distanțele nevăzute din propria viață. Cele care se formează între copilărie și maturitate, între amintire și realitate, între omul care am fost și omul care am ajuns.
Șaptezeci și trei de kilometri pot fi puțini pentru o hartă. Pentru o viață, însă, pot însemna o lume întreagă.
