O epavă veche de aproximativ 2.100 de ani, încărcată cu circa 500 de amfore, a fost descoperită în largul orașului Mazara del Vallo, în vestul Siciliei. Vasul, cu o lungime estimată la 21 de metri și o lățime de aproximativ șase metri, se află la 46 de metri sub nivelul mării. Descoperirea oferă arheologilor o imagine rară asupra comerțului maritim din Mediterana în perioada Republicii Romane și poate aduce informații despre mărfurile, rutele și legăturile comerciale ale lumii antice.
Descoperirea făcută în largul Siciliei
Epava a fost identificată la aproximativ 4,8 kilometri de coasta Siciliei, în apropiere de Mazara del Vallo. Vasul se află la o adâncime de aproximativ 46 de metri și este acoperit de un adevărat „depozit” de amfore.
Primele informații despre existența epavei au ajuns la autorități prin intermediul unor pescari locali. Ulterior, scafandrii Giacomo De Mola și Igor Bisulli au investigat zona și au identificat structurile navei și încărcătura. Descoperirea a fost preluată de unitățile Carabinierilor specializate în protejarea patrimoniului cultural, care au început documentarea sitului.
Potrivit informațiilor disponibile în prezent, vasul avea aproximativ 21 de metri lungime și șase metri lățime, iar încărcătura se întinde pe o suprafață de circa 20 de metri lungime și șase metri lățime.
Pentru arheologi, valoarea descoperirii este dată nu doar de vârsta epavei, ci mai ales de cantitatea și diversitatea obiectelor conservate pe fundul mării.
Aproape 500 de amfore pe fundul mării
În interiorul și în jurul epavei au fost identificate aproximativ 500 de amfore.
Aceste vase ceramice erau utilizate în Antichitate pentru transportul unor mărfuri lichide sau semilichide. În cazul transporturilor maritime romane, amforele puteau conține vin, ulei de măsline, sosuri de pește și alte produse alimentare.
Majoritatea amforelor identificate la epava din Sicilia sunt de tip Dressel 1A, un tip asociat în special transportului de vin în perioada cuprinsă între secolele al II-lea și I î.Hr. Specialiștii avertizează însă că natura exactă a conținutului acestor amfore nu a fost încă stabilită pentru fiecare recipient.
Au fost identificate și alte tipuri de amfore, inclusiv Lamboglia 2 și vase de origine nord-africană și neo-punică. Diversitatea recipientelor poate fi un indiciu important pentru cercetători, deoarece originea lor poate contribui la reconstituirea traseului comercial al navei.
O fotografie a comerțului mediteranean
Pentru economia antică, o navă comercială scufundată poate reprezenta mult mai mult decât o simplă epavă.
Ea păstrează, într-un singur loc, informații despre producători, comercianți, mărfuri, porturi și rute maritime.
O amforă putea fi produsă într-o anumită regiune, umplută cu vin sau ulei într-un alt punct, transportată către un port și apoi vândută într-o piață aflată la sute de kilometri distanță.
Epava din apropierea Siciliei oferă astfel o imagine aproape instantanee a unui lanț comercial care funcționa în urmă cu peste două milenii.
În acest sens, descoperirea este relevantă și pentru istoria economică. Ea arată că transportul maritim era deja capabil să mute cantități considerabile de mărfuri între regiuni diferite ale Mediteranei, într-o perioadă în care infrastructura terestră era mult mai dificilă și mai costisitoare.
Sicilia, un nod comercial al Antichității
Poziția Siciliei explică în parte bogăția arheologică a apelor din jurul insulei.
Situată în centrul Mediteranei, Sicilia se afla pe rute care legau Europa de nordul Africii și bazinul occidental de cel oriental.
După cucerirea romană a Siciliei, începută în timpul războaielor punice și consolidată în secolele următoare, insula a devenit una dintre zonele importante pentru aprovizionarea și comerțul lumii romane.
Mazara del Vallo se află pe coasta occidentală a Siciliei, într-o zonă prin care au circulat timp de secole nave comerciale.
De aceea, fundul mării din această regiune funcționează ca o arhivă a comerțului mediteranean.
Nava aparține perioadei Republicii Romane
Deși este descrisă frecvent drept o „navă romană”, epava pare să dateze din perioada secolelor al II-lea sau I î.Hr., ceea ce înseamnă că vasul a navigat în perioada Republicii Romane, înainte de apariția Imperiului Roman.
Această precizare este importantă.
Roma era deja o putere dominantă în Mediterana, dar structura politică și economică a lumii romane era încă diferită de cea care avea să caracterizeze Imperiul în primele secole ale erei noastre.
Datarea exactă a epavei urmează să fie stabilită prin cercetări suplimentare. Tipurile de amfore reprezintă însă unul dintre indiciile importante pentru stabilirea perioadei.
Două ancore din plumb, printre vestigii
Pe lângă amfore, cercetătorii au identificat și două componente de ancore din plumb, care contribuie la confirmarea caracterului maritim al sitului și pot oferi informații despre echipamentul navei.
Arheologii speră ca investigațiile ulterioare să permită identificarea unor fragmente mai bine conservate ale corpului navei.
Dacă elemente ale structurii din lemn s-au păstrat sub sedimente, cercetarea lor ar putea oferi informații despre tehnicile de construcție navală folosite în Mediterana în perioada respectivă.
Acesta este unul dintre motivele pentru care autoritățile nu intenționează să trateze descoperirea ca pe o simplă recuperare de obiecte.
O epavă devenită capsulă a timpului
Scufundarea navei a conservat o parte din încărcătură într-o configurație apropiată de cea existentă în momentul naufragiului.
În condițiile potrivite, sedimentele marine pot proteja obiectele de procesele de degradare care ar fi mult mai rapide la suprafață.
Amforele din ceramică sunt deosebit de rezistente și pot rămâne intacte timp de secole sau milenii.
În cazul încărcăturilor comerciale antice, această conservare permite cercetătorilor să studieze nu doar obiectele individuale, ci și modul în care erau aranjate în navă.
Pentru arheologie, poziția unei amfore poate fi la fel de importantă ca amfora în sine.
Cine producea și cine cumpăra mărfurile?
Una dintre întrebările la care cercetătorii încearcă să răspundă este traseul comercial al navei.
Diferitele tipuri de amfore pot indica origini geografice diferite. Analiza ceramicii poate arăta unde au fost produse recipientele, iar eventualele reziduuri din interior pot oferi indicii privind mărfurile transportate.
Dacă aceste informații sunt puse împreună, cercetătorii pot reconstrui o parte a traseului vasului.
De exemplu, o navă care transporta vin dintr-o anumită regiune către Sicilia și apoi spre alte porturi poate indica existența unor relații comerciale stabile între producători și piețe.
Astfel de descoperiri contribuie la înțelegerea economiei mediteraneene înainte de perioada imperială.
Comerțul maritim era deja o industrie complexă
Imaginea tradițională a Antichității poate face ca economia romană să pară mult mai simplă decât era în realitate.
O navă cu aproximativ 500 de amfore demonstrează însă existența unei logistici complexe.
Pentru ca o asemenea încărcătură să ajungă pe mare era nevoie de producție agricolă, recipiente, muncitori, depozite, transport terestru până la port, comercianți, echipaj și o piață de destinație.
Nava era doar ultima verigă a unui lanț economic mult mai lung.
Din această perspectivă, epava descoperită în Sicilia este și o „fotografie” a unei rețele comerciale care funcționa cu peste 2.000 de ani în urmă.
De ce nu vor fi scoase imediat toate obiectele
Descoperirea nu înseamnă că autoritățile vor recupera rapid cele 500 de amfore.
Arheologia subacvatică presupune documentarea atentă a sitului înainte de recuperarea obiectelor. Poziția fiecărei amfore, relația dintre diferitele componente ale epavei și structura fundului marin pot furniza informații care s-ar pierde dacă obiectele ar fi mutate fără o documentare completă.
Autoritățile siciliene urmează să continue cercetările, inclusiv pentru stabilirea originii navei, a traseului pe care îl urma și a destinației încărcăturii. În paralel, sunt luate măsuri pentru conservarea sitului.
O descoperire importantă pentru patrimoniul subacvatic
Ministrul italian al Culturii, Alessandro Giuli, a descris descoperirea drept una dintre cele mai importante descoperiri arheologice subacvatice din ultimii ani, subliniind valoarea sa pentru înțelegerea comerțului și civilizației mediteraneene.
Pentru Italia, descoperirea se adaugă unei liste lungi de vestigii romane și pre-romane aflate în apele teritoriale.
Dar fiecare epavă oferă o perspectivă diferită.
Unele transportau metale, altele produse alimentare, vin sau ulei, iar altele mărfuri care nu mai pot fi identificate cu certitudine.
Împreună, ele reconstruiesc treptat o economie maritimă care lega porturi aflate la sute sau chiar mii de kilometri distanță.
Un „depozit” de 2.100 de ani
Pentru moment, epava de lângă Mazara del Vallo rămâne pe fundul mării, la 46 de metri adâncime.
Acolo, aproape 500 de amfore așteaptă să fie analizate.
Fiecare recipient poate oferi informații despre o regiune producătoare, un produs, o rută comercială sau o piață.
Iar dacă structura din lemn a navei s-a păstrat suficient de bine, cercetătorii ar putea afla inclusiv cum erau construite vasele comerciale care transportau mărfuri prin Mediterana în urmă cu mai bine de două milenii.
Descoperirea arată că fundul Mediteranei nu este doar un cimitir al navelor, ci și una dintre cele mai bogate arhive ale economiei lumii antice. O singură navă, scufundată în urmă cu aproximativ 2.100 de ani, poate păstra informații despre o întreagă rețea comercială care lega producători, comercianți și consumatori din lumea romană.
