Autorităţile franceze cred că Moscova ar putea invada militar alte ţări europene după Ucraina. Confruntarea cu Europa a început, dar pentru moment prin alte mijloace decât cele militare. Dar ce se va întâmpla mâine? se întreabă presa franceză în analize care pleacă de la faptul că însuşi preşedintele Emmanuel Macron a menţionat această ipoteză şi chiar a nominalizat România şi Moldova.
„Cine poate crede (…) că Rusia de astăzi se va opri la Ucraina?”, a insistat Emmanuel Macron în timpul discursului său televizat de marţi seara. În acelaşi timp, numeroase capitale occidentale avertizează cu privire la posibilitatea unui război pe teritoriul european înainte de sfârşitul deceniului. Avertismentul este unul serios, într-un discurs menit să îi facă pe francezi conştienţi de tulburările geopolitice actuale, de la suspendarea ajutorului american pentru Kiev la summitul european extraordinar privind apărarea Bătrânului Continent. „În acest context, cine poate crede că Rusia de astăzi se va opri la Ucraina? Rusia a devenit, în timp ce vorbesc şi pentru anii următori, o ameninţare pentru Franţa şi pentru Europa”, a insistat Emmanuel Macron în timpul discursului său televizat de miercuri, 5 martie.
Înainte de cuvintele solemne ale şefului statului francez, mai multe ţări europene au lansat avertismente, mai mult sau mai puţin oficiale: după actualul conflict din Ucraina, care tocmai a intrat în al patrulea an, Vladimir Putin ar putea avea noi planuri belicoase faţă de Occident, se arată într-o analiză publicată de France info.
Mai întâi a fost o notă secretă a armatei germane, dezvăluită de ziarul Bild în ianuarie 2024. Deşi nu era decât pregătirea unui scenariu, ca şi altele, aceasta anticipa o ofensivă rusă pe frontul de est al Organizaţiei Atlanticului de Nord, cu un al treilea război mondial care ar fi început în vara anului 2025, reaminteşte France info.
Mai multe servicii de informaţii au susţinut teoria unui atac iminent al Rusiei asupra uneia sau chiar mai multor ţări occidentale. „Kremlinul anticipează probabil un conflict cu NATO în următorul deceniu”, potrivit unui raport al serviciului secret estonian din februarie 2024.
De-a lungul lunilor de război, spectrul unui război pe termen mediu a crescut. „Din punct de vedere uman şi material, forţele armate ruse vor fi probabil în măsură să efectueze un atac asupra NATO încă de la sfârşitul acestui deceniu”, a declarat Bruno Kahl, şeful serviciilor germane de spionaj şi contraspionaj, în faţa Bundestagului german, la mijlocul lunii octombrie. În opinia sa, „un conflict militar direct cu NATO devine o opţiune pentru Rusia”.
La jumătatea lunii februarie, şi serviciile de informaţii daneze au invocat posibilitatea unui „război pe scară largă” purtat de forţele ruse până în 2030. „Rusia va fi probabil mai dispusă să folosească forţa militară într-un război regional împotriva uneia sau mai multor ţări europene membre ale NATO, dacă va percepe NATO ca fiind slăbită militar sau divizată politic”, avertiza raportul.
Aceste scenarii sunt cu atât mai credibile cu cât atitudinea lui Donald Trump, a cărui administraţie a suspendat ajutorul militar şi schimbul de informaţii cu Ucraina, slăbeşte frontul occidental împotriva Moscovei.
Kremlinul nu a aşteptat însă revenirea la putere a imprevizibilului preşedinte american pentru a justifica temerile ţărilor care se tem de un nou conflict global. În noiembrie, deputaţii ruşi au aprobat proiectul de buget pentru 2025-2027, care prevede o creştere cu 30% a cheltuielilor militare ruseşti în acest an. Conform proiectului de lege, cheltuielile pentru apărare vor ajunge la aproape 13.500 de miliarde de ruble (aproximativ 140 de miliarde de euro) în 2025, adică mai mult de 6% din PIB-ul Rusiei.
Aceasta este mai degrabă o confirmare decât o noutate: în 2024, bugetul militar naţional a explodat deja cu aproape 70% faţă de 2023. Mai general, din 2022 şi de la invazia Ucrainei, Kremlinul şi-a reorientat în mare măsură economia către efortul de război. Statul îşi dezvoltă rapid complexul militar-industrial, în special prin recrutarea a sute de mii de noi angajaţi, o strategie care a dus totuşi la creşterea inflaţiei, arată analiza Franceinfo.
Care este scopul acestui efort colosal al Rusiei, cu cel puţin 40% din bugetul federal pentru 2025 consacrat apărării şi securităţii naţionale? Unde ar putea decide Vladimir Putin să intervină militar? „Adevăratul obiectiv expansionist al lui Vladimir Putin, în termeni de cucerire, este ideea de „lume rusă”, de „Russki Mir””, explică Aurélien Duchêne, autor al cărţii La Russie de Poutine contre l’Occident (Rusia lui Putin împotriva Occidentului).
„În această concepţie, Rusia ar avea un drept de control asupra tuturor teritoriilor unde există încă o puternică minoritate rusofonă sau etnică: în Estonia, Transnistria sau Georgia”, spune autorul specializat în chestiuni ruse.
Rusia a atacat deja Georgia în 2008, pentru a prelua controlul asupra regiunilor separatiste Osetia de Sud şi Abhazia, iar Kremlinul a fost acuzat de Uniunea Europeană de amestec în ultimele alegeri parlamentare, din toamna anului trecut.
În Transnistria, o regiune separatistă pro-rusă din Moldova, Moscova se foloseşte de aprovizionarea cu gaz pentru a menţine teritoriul în subordinea sa şi pentru a se opune guvernului. Şi aici, puterea actuală a denunţat ingerinţe în alegerile prezidenţiale din noiembrie şi ţara încearcă să adere la Uniunea Europeană pentru a se proteja de noi tentative de destabilizare. Negocierile de aderare au fost deschise în iunie anul trecut, în paralel cu cele lansate de UE-27 cu Kievul.
Dintre statele baltice, Estonia, mai mult decât Lituania şi Letonia, se teme că va fi principala ţintă a Moscovei în anii următori. „Ţara are o minoritate rusă mai numeroasă, pe care Kremlinul ar putea încerca să o exploateze. Şi aici avantajul numeric al occidentalilor este cel mai slab”, analizează Aurélien Duchêne. Împreună cu vecinii săi, Tallinnul se pregăteşte şi a planificat construirea câtorva zeci de buncăre de-a lungul celor 338 km de frontieră pe care îi împarte cu Rusia.
De cealaltă parte a Mării Baltice, Norvegia, Suedia şi Finlanda se simt şi ele potenţial vizate. „Suedia nu este în război, dar nu este nici în pace”, declara premierul suedez Ulf Kristersson la jumătatea lunii ianuarie, la câteva luni după integrarea regatului în NATO. „Există o mulţime de intenţii rele din partea Rusiei în acest moment şi aceasta este noua normalitate cu care trebuie să ne confruntăm”, a declarat şi preşedintele finlandez Alexander Stubb, adăugând că ţara sa este „destul de obişnuită” cu acest comportament. Frontiera dintre cele două ţări, lungă de peste 1.300 km, s-a închis treptat, în timp ce o bază NATO urmează să fie instalată la 200 km de Rusia, după cum a anunţat la sfârşitul lunii septembrie Ministerul finlandez al Apărării.
În ceea ce priveşte România, menţionată de Emmanuel Macron în timpul discursului său, Rusia este din nou acuzată că ar fi intervenit în ultimele alegeri prezidenţiale. Candidatul pro-rus, Călin Georgescu, care s-a clasat surprinzător pe primul loc în primul tur, a fost acuzat de „declaraţii false” după anularea alegerilor. Şeful de stat proeuropean a demisionat la jumătatea lunii februarie, o măsură cerută de mii de manifestanţi. Ar putea Kremlinul să profite de această criză pentru a interveni în această ţară, membră a NATO din 2004 şi a UE din 2007? „Ruşii sunt mult mai ataşaţi de Ucraina decât de Moldova sau România”, a declarat pentru La Croix Jean Radvanyi, autorul cărţii Russie, un vertige de puissance.
Planurile militare ale Rusiei ar putea fi totuşi extinse mai departe în inima continentului european, spre Polonia. Polonia se învecinează cu Ucraina devastată de război, cu Belarus, aliatul de nădejde al Moscovei, şi cu enclava rusă Kaliningrad, situată între Polonia şi Lituania şi separată de Minsk prin coridorul Suwałki. „Se vorbeşte tot mai mult despre acest punct de joncţiune, cu un scenariu în care ruşii ar putea invada această zonă pentru a ne izola de statele baltice”, avertizează Aurélien Duchêne.
Îngrijorată de posibilele planuri ale lui Vladimir Putin, Polonia a anunţat la 10 februarie un plan de investiţii de 155 de miliarde de euro pentru 2025 în domeniul apărării şi securităţii.
Pentru moment, Rusia nu a făcut pasul de a lansa o nouă „operaţiune specială” – numele dat invaziei din Ucraina – către alte ţări occidentale. Dar capitalele europene rămân totuşi foarte vigilente în faţa unor „scopuri expansioniste” care nu au fost niciodată lăsate în urmă, explică Aurélien Duchêne. „Ideea unei „lumi ruseşti” îi va supravieţui lui Vladimir Putin. Atât timp cât ruşii nu au pierdut în Ucraina, ei nu îşi vor fi abandonat visul lor de imperiu colonial”, conchide specialistul.
